CADEREA PARULUI.CAUZE SI TRATAMENT

Caderea parului (alopecia, calvitia) este un fenomen a carui frecventa creste progresiv cu varsta si poate debuta inca de la 18 ani. Daca la varsta de 30 ani afectiunea e prezenta la 1 din 3 barbati, spre 50 de ani  aproximativ  50% dintre ei prezinta semne de calvitie. Femeile sunt afectate intr-un procent mult mai redus (2-3%), insa utilizarea manevrelor agresive de colorare si coafare repetata a parului conduce  la modificari ingrijoratoare, progresiv cu varsta.  Pe langa mostenirea genetica, acest proces e generat de multe ori o serie de modificari hormonale sau afectiuni subiacente, precum si de anumite terapii cu consecinte asupra starii de sanatate a parului.

Foliculul pilos, unitatea responsabila de aparitia  firului de par, genereaza de-a lungul vietii aproximativ 25 de cicluri de crestere (fire de par).Densitatea acestor foliculi este la nivelul scalpului de 200 pana la 250/ cm2. Durata de viata a unui fir de par este intre 2-4 ani, cu o rata normala de crestere intre 0.75-1.5 cm/luna (faza anagena). Apoi firul de par intra intr-o faza de stagnare (catagena) si cadere (faza telogena). Pierderea zilnica a catorva zeci de fire de par este fiziologica si nu trebuie sa ne ingrijoram decat atunci cand aceasta bariera este depasita sau calitatea firului  se deterioreaza, devine  friabil, isi pierde stralucirea si se detaseaza cu usurinta de pe scalp.
Alopecia androgenogenetica  este cel mai comun tip de pierdere difuza a parului scalpului, afecteaza in grade variate 80% dintre barbatii si 60% dintre femeile ajunse la varsta de 60 ani. Are ca substrat o mostenire poligenica, cu numerosi receptori pentru androgeni la nivelul radacinii firului de par, precum si o activitate crescuta  a unei enzyme numite 5-alfa-reductaza, ceea ce va conduce la o sensibilitate crescuta la acesti hormoni.
Alopecia indusa de hormonii androgeni la femeie se defineste ca entitate separata prin pierderea parului cauzata de modificari endocrine, cu o crestere a cantitatii de androgeni circulante. Sursa acestor hormoni  o reprezinta ovarul polichistic, posibile tumori secretante de androgeni, modificari al secretiei suprarenalei.
Alopecia difuza a scalpului poate fi generata de efluviul telogen (o pierdere relative brusca a parului prin intrarea prematura in faza catagena si apoi telogena). Acest proces este parte a alopeciei androgenetice masculine sau feminine,  apare in boli tiroidiene, deficienta de fier, carente  datorate dietelor, tratamente cu beta-blocante, cimetidina, hipolipemiante, retinoizi si antiinflamatoare nesteroidiene.
Dermatita seboreica a scalpului,  infectiile cu fungi, psoriazisul si orice alte inflamatii ale pielii capului pot conduce la o pierdere difuza si reversibila a parului.
Alopecia nu se refera numai la pierderea podoabei capilare, sunt multiple afectiuni in care pacientii se confrunta cu reducerea pilozitatii pe toata suprafata corpului (barba, sprancene, gene, regiunea axilara, membre).
Exista o serie de afectiuni dermatologice, endocrinologice in care se pierde  parul numai  pe  portiuni rotund-ovalare strict delimitate (alopecia areata). Aceasta piedere poate fi reversibila, asociata adesea bolilor autoimune (vitiligo, diabet, tiroidita autoimuna, atopie), dar si o consecinta a unui stress fizic sau emotional puternic.
Pierderea  ireversibila a parului presupune deteriorarea permanenta a foliculului (radacina), cu consecinte psihice si estetice extrem de importante. Pacientii cu afectiuni de tipul lupus eritematos, lichen plan, sclerodermie, tumori, infectii bacteriene (foliculita decalvanta a scalpului) sau fungice se pot confrunta cu astfel de pirderi  permanente limitate sau difuze ale pilozitatii.
Pe langa examinarea clinica, dozari hormonale, investigatiile tintite pentru afectiunile prezentate anterior, in cazurile speciale sunt utile in scop diagnostic biopsia cutanata, trichograma  sau fototrichograma. Indiferent de tipul sau momentul debutului caderii parului, este de preferat sa se efectueze o evaluare completa a starii de sanatate, sub  control de specialitate.
 In lipsa unor afectiuni subiacente, tratamentul alopeciei difuze androgenogenetice se poate efectua local cu solutii cu minoxidil sau aminexil in concentratii diferite, functie de gradul de pierdere a parului. Acest tratament se efectueaza pe perioade lungi de timp (minimum 6 luni ), necesita rabdare, deoarece efectul nu este imediat vizibil (foliculul  are nevoie de timp pentru a genera un nou fir ). Tratamentul sistemic cu finasteride (inhibitor de 5-alfa-reductaza) s-a dovedit eficient, iar efectele adverse pe termen de pana la 3 ani sunt minime. O alta optiune terapeutica este transplantul de par asociat cu aplicarea ulterioara de minoxidil. In alopecia areata cauzata de stress sunt utile injectarile intralezionale de corticosteroizi, aplicarea unor substante iritante local (anthralin). Inlaturarea cofactorilor precum dermatita seboreica, traumatizarea prin colorare si uscare frecvente, evitarea stressului, corectia carentei de fier, zinc  joaca un rol cheie in succesul tratamentului. In situatia existentei unor maladii cauzatoare de alopecie difuza sau localizata,  un tratament riguros al acestora pot ameliora caderea parului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s